Jurnal de pescar
In tara lu' peste , in judetul lu' peşte, in comuna lu' peste, condusa de primarul lu peste totul e minunat, libertatea e totala, de lege nu a auzit nimeni, oamenii sint foarte ocupati, unii fura, unii distrug, si unii se fac ca nu vad nimic :(
aproape fiecare are ce-l putin una din aceste indeletniciri, ... si tocmai pe timpul acesta eu m-am trezit sa merg la pescuit, ...rusine sa-mi fie.


Dinainte cu 2 zile am vorbit cu cineva sa ma duca cu o masina, am facut rost de cort, si totul a fost ok, am vorbit si cu 3 prieteni sa mergem sa fim mai multi, mi-au promis si ei ca vin,
asa ca Simbata dimineata m-a trezit celularul pus sa ma sune la ora 7, am auzit prin somn melodia...
- Sculati voi oropsiti ai sortii
Voi osinditi la foame sus...
Asa ca m-am trezit, m-am inchinat, dupa obicei cravatei mele de pionier cu margini tricolore , roasa de molii pe margine, si am purces sa imi pun in rucsacuri si plase ceea ce am, intre timp prietena mea isi pornise filtrul de cafea si mirosul de Jackobs umpluse toata bucataria :)
afara cerul era senin, si pasarelele cintau prin copaci semn ca toata ziua va fi vreme frumoasa, dupa ce am gustat 2-3 felii de piine de casa cu salata de vinete, un ochi de ou cu salata de rosiii si castraveti si 2 şnitele din portia pentru Mures,
( ca asa maninc eu cind plec undeva.. frugal ) am dat telefon dupa masina , aci pauza, telefonul era inchis, apelez la varianta ajutatoare si sun un prieten care sa mearga la sofer, dar si aici telefonul inchis, atunci sun pe ceilalti "amici" la unu raspunde maica-sa si zice ca el inca doarme si ea nu-l trezeste ca face urit cind e trezit,


cind sa sun la celalalt imi zice o tanti(care locuieste in celularul meu ) - Creditul D-voastra este insuficient pentru a apela acest numar ! asa ca ma vad deodata ramas singur, si fara masina, ii spun cruda veste si prietenei mele, si hotarim sa mergem doar noi, problema era ca nu aveam cum sa caram noi atita amar de calabalic cit aveam, si atunci am inceput sa taiem de pe lista unele piese, cortul l-am taiat primul :(.. apoi altele si altele, si de abia pe la ora 10 am ajuns sa plecam de acasa, cind am ajuns pe drum era deja cald bine, problema este ca la Mures nu e greu sa ajungi, e greu sa ajungi la apa, cindva de mult pentru a proteja culturile s-a ridicat un munte de pietris in malul apei si e imposibil pentru cineva sa ajunga la el...



asa ca am mers cam 3 km sa ajungem la un loc unde au fost lasate niste intrari pe unde mergeau ciobanii cu oile la apa si oamenii din localitate cu vitele, loc pe unde intru eu de obicei la Mures, cind am ajuns insa aici, am avut alta surpriza neplacuta :( Un nemernic a golit chiar in acel loc o gramada de moloz si gunoaie si nu mai aveam cum sa trec...



asa ca am facut o sedinta cu prietena mea si am hotarit sa mergem putin mai departe poate vom avea noroc acolo...insa si mai departe situatia nu era mai roz :( trecerile spre Mures unde era cit de cit spatiu fusesera toate umplute cu moloz si gunoaie..












Totusi nu ne-am dat batuti si am gasit la prima balastiera, care nu mai functiona de tare mult timp un loc pe unde am reusit sa ma apropi de apa, insa locul era aiurea rau, drept dovada era si faptul ca nu era nici un pescar pe toata zona, de pe acel loc se scosese tot balastrul, asa ca Muresul se lateste in acel loc cam de 4 ori, si apa are doar 25 - 30 de cm adincime, asta face ca pe aceea portiune inafara de pestisori mici mititei sa mai fie doar cite unu doi obleti rataciti :) asa ca mi-am montat sculele si o musca in care aveam eu incredere, si am inceput sa lansez musca pe apa...


am incercat fiecare musca timp de o ora, si am reusit sa prind in termen de 7 ore 3 obleti cu doua tipuri de musca artificiala, in timp ce Zefi scotea la obleti unul dupa altul la viermisor rosu, cred ca a prins peste 20, pina s-a plictisit apoi a abandonat, si a privit doar peisajul :) eu cind l-am prins pe primul am fost cel mai fericit om de pe planeta, ce vreti..era prins cu musca facuta de mine :))



cind eram eu cu pescuitul in toi, am auzit o bubuitura.. apoi inca una, dupa asta m-am dumirit... deasupra apei zburau prigorii care prindeau insecte, iar peste Mures de locul unde eram eu un nemernic si un cretin impusca la ele fara mila, asa ca antrenament, nu am mai patit asa ceva niciodata si nici nu am mai auzit, pe unele le vedeam cum cad in apa dupa ce trage in ele si le duce apa, nu lua pe nici una, nici nu avea cum ca ele zburau doar peste apa... m-a enervat si intristat nespus atitudinea lui, dar pe aici poti face ori ce vrei niciodata nu am auzit sa fie vreun control ori ceva, e libertate totala.





...si este una dintre cele mai frumoase pasari de la noi din tara, pina acum nu credeam sa existe pe lume asemenea barbari...( click pe poze pentru detalii ) Dupa ce s-a saturat de impuscat, s-a dus.. si noi ne-am continuat pescuitul, Zefi a mai prins citiva obleti dar eu nu am mai prins nimic, asa ca ne-am strins uneltele si am plecat catre casa ... aveam drum lung de strabatut... peste 3 km :(
pe terenul satului unde sint terenurile particulare au inceput sa vina porcii mistreti sa manince porumbul oamenilor, asa ca fiecare face de paza, fac si focuri si ca sa nu foloseasca lemne de acasa, au inceput sa taie ce le pica la mînă,


Acesta a fost un corcodus, mergeau copii din sat pina la el dupa corcoduse, toti vorbeau despre el, avea fructele mari si rosii, acum cineva la taiat, a pus pe foc trunchiul si a lasat crengile acolo aruncate, singurele probe a abominabilei crime. Focurile ardeau si acum si fermierii erau jos se cinsteau cu ţuica ...
... habar nu aveau ca ei sint mai periculosi pentru natura si mediu decit toti mistretii din lume la un loc.







Am intilnit si un copac frumos, imbracat intr-o planta urcatoare careia nu stiu cum ii zice, acesta inca nu e taiat dar stiu ca are clipele numarate, poate deja e taiat, si doar poza asta a mai ramas din el :(







Incet incet soarele a apus.... si noi eram tot pe drum, eram deja obositi tare, si pina acasa mai era mult... cind in sfirsit am ajuns pe strada mea, era ora 9 : 30 ...





...trecusera mai bine de 5 ore de atunci si eu inca vedeam in fata ochilor doar acele prigorii lovite de glont ce se dezintegrau in aer apoi cadeau pe apa si erau purtate la vale... si toate acestea..doar pentru distractia unui om bolnav. Aceasta a fost ultima mea partida de pescuit pe malul Muresului la Rapoltu Mare, de acum voi lasa sa mearga pe aici doar pe primarul Roman Octavian, si pe acolitii lui , el este omul care a distrus localitatea aceasta in totalitate, omul care a prefacut un loc idilic intr-o imensa groapa de gunoi, o sa-i pronunt numele cu mihnire de acum inainte si ma voi gindi la el cu tristete... ca si la nemernicul vinator de prigorii.
Etichete: , edit post